In centrul vechi al Sibiului ajungi relativ usor si repede, calmul ardelenilor este reflectat pana si in trafic. La semafor se asteapta culoarea verde, iar claxoanele soferilor nu prea se fac auzite. Asta asa, ca o prima remarca a unui nou sosit intr-o cetate a Evului Mediu.
Fara sa lungim prea mult povestea primul vizitat din categoria obiective turistice Sibiu a fost Podul Minciunilor. Asta, din cauza numeroaselor legende auzite despre el. Realizat din fier forjat si cu elemente ale stemei orasului, Podul face legatura intre Orasul de Jos si Orasul de Sus. Intr-o parte si alta vezi constructii vechi de sute de ani, renovate, dar pastrandu-si totodata aerul medieval. Plimbarea pe Podul Minciunilor iti creaza impresia unei alte lumii, o lume plina de cavaleri si domnite in care tu joci rolul principal. Este una din atractile turistice pe care vi le recomand cu drag.
Dupa Podul Minciunilor a venit randul Turnului Gros, actuala Sala Thalia, sediul Filarmonicii de stat din Sibiu. Denumirea il reprezinta in totalitate, va spun sincer, in conditile in care, construit sub forma literei U, acesta este iesit in afara zidului exterior cu circa 25 metri. Fost obiectiv de aparare, astazi Turnul deserveste incantarii sufletului prin mii de concerte clasice sustinute aici zilnic. Observatia mea cu privire la acesta este legata de notorietatea sa in randul sibienilor. Daca ii intrebi de Turnul Gros se vor uita mirati la tine, dar daca ii rogi sa-ti indice drumul catre Sala Thalia toti vor sti sa o faca. Din asta nu prea stiu ce sa inteleg, fie predilectia ardelenilor pentru arta si plasarea aspectelor istorice in planul al doilea, fie tineretea memoriei celor mai multi dintre ei. Un lucru, insa il stiu sigur, eu am fost fascinata de arhitectura si interiorul acestuia.
Cel de-al treilea obiectiv bifat pe lista mea si ultimul din aceasta mini-vacanta l-a reprezentat Muzeul Satului, inclus in Complexul Muzeal Astra. Cel mai mare muzeu in aer liber din Romania si din sud-estul Europei reproduce in amanunt viata taranului roman de altadata, constituind pentru mine o adevarata lectie de etnografie. Pentru cei care am avut sau mai avem inca bunici la tara este probabil ca ceea ce este prezentat acolo sa ne fie familiar, insa pentru cei mici este o lume aparte pe care trebuie neaparat sa le permiteti sa o descopere. Alte amanunte nu va dau pentru ca nu as gasi cuvintele necesare pentru o descriere fidela, dar va spun ca trebuie neaparat sa pasiti pe portile Muzeului Astra.
